DE CRĂCIUN: DAŢI TUTUROR DE ŞTIRE

Daţi tuturor de ştire:
din plaiul plin de glorii
De unde totul străluceşte
şi stelele şi sorii
S-a coborât Stăpânul
în straiul umilinţei
Căci ne-a văzut robia
şi duhul neputinţei...

El a ştiut că-n oameni
domnea o nepăsare
Să-nalţe osanale
nu mai erau în stare
Deruta era-n floare,
în beznă rătăceau
La sfinte părtăşii
puţini se mai gândeau...

Iar bezna era densă
cum în "Isaia" scrie
Iubeau mai mult pământul
ca sfânta-mpărăţie
Orbecăiau prin noapte
şi mulţi se-mpotmoleau
La stările divine
puţini mai cugetau.

E zi de sărbătoare
daţi tuturor de ştire
Că omu-a fost creat
să aibă fericire
Dar starea răzvrătirii
l-a-ndepărtat de Cer
Şi l-a legat puternic
de stările ce pier...

Şi omul s-a legat
de viaţa de plăcere
Ce-aduce în final
doar starea de durere
Şi şi-a ciopit un idol
zicând că-i Dumnezeu,
Striga la el zicând:
"Eşti pururea al meu"

Dar tot profetul spune
prin sfântă viziune
Că nu pe veci va ţine
vremea de-ntinăciune,
Că va veni Copilul
menit să fie Rege
S-aducă altă stare,
s-aducă altă Lege...

Şi a venit ca Prinţ
din gloria astrală
Să guste din păcat,
să guste şi din boală
El a venit s-aducă
lumină şi speranţă
Şi să ne pună-n inimi
divina siguranţă...

El a venit cu-n plan
în Slavă conceput
Ce dă omului şansa
să-ngroape-al său trecut,
S-accepte Mântuirea,
s-accepte-o viaţă nouă
Bazată pe Scriptură,
pe-a ei divină rouă.

Daţi tuturor de ştire:
Crăciun e întrupare,
E dragostea de Tată,
e mila Lui cea mare
Cei ce îi vor nectarul
şi rodul lui sublim
Vor zice cu credinţă:
" Cu Cerul ne unim"

Crăciun, 2006